Nu mai dasi pe la icoane,
d-aia te-ai pierdut, Ioane
Singur ti-ai facut dreptate
cu cutitul pe la spate,
de-ai belit la drumul mare,
cum trecea, pe fiescare
Nu-ti stersesesi din faptura
casul inca de la gura
Hamesit cum fusi de foame
te-ai crezut haiduc, Ioane.
Curvele de tot ce sunt
te-au fost leganat in cant;
Tot te-au incalzit cu dor
si dulceata vorbelor
Si te-ai potrivit la soapta,
minte cruda si necoapta,
calea-n codru de-o luasi
plin de visuri si de casi
Dara iarna n-o stiui,
nici ce-abate vantul sui
Treispe lupi te-au incoltit,
foamea de si-au izbavit
si te-au incalzit cu dintii
carnea ta si ochii mintii,
de te duci cu pasi desculti
leganat in treispe burti.
|