O bratara de gheata, pe bratul prelung
straveziu, al viscolului iute,
as pune-n serile cind el, dansind,
o clipa imi atinge cu degetele cornute
umarul drept.
Ar trebui sa fie o bratara sculptata
imaginind primavara venind, pe fiecare placa,
sticlind o data, si de doua ori izbucnind
in aerul rece.
Ar trebui sa fie o bratara din gheata capruie
a ochilor de caprioara deschisi,
in care straluce izvorul, si esti si nu e
deodata-absorbit in irisi
si-n vedenii.
O bratara de gheata, pe bratul prelung
al viscolului, rasucindu-se-n dansuri as
pune-n serile taioase si coborind bratul
lui s-ar rasuci in balansuri de primavara.
|