Cantec de luna noua

Vezi toate poeziile poetului




Nichita Stanescu

Incet, sub pasii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastra
si tot mai e ceva neimplinit
si singur, in iubirea noastra

Poate ca doina asta veche
tacerile le cerne rand pe rand,
de iti rasuna in ureche
pe dupa ceturi luna lunecand

Nelinisti vechi, si glasul lor hoinar
spre nestiut incet ne mana
Ne-oprim o clipa apoi mergem iar
prin ceata uda, mana-n mana

si vazul tau pe piept imi suie
ca un paianjen beat. Si nu imi spui
ca mi s-a prins surasu-ti amarui
de buze, fata amaruie

Chemarile ne scutura in san
durut zornaitoarea salba

Si de-as fi fost copac batran, batran,
tu ai fi fost o frunza alba

sau poate inserarea.


10-1-1956

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)

Pune poezia Cantec de luna noua pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani
Alexandru Macedonski
Alexandru Vlahuta
Ana Blandiana
George Bacovia
George Cosbuc
George Toparceanu
Grigore Vieru
Ion Barbu
Ion Minulescu
Ion Pillat
Lucian Blaga
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Nichita Stanescu
Nicolae Labis
Octavian Goga
Stefan Octavian Iosif
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu