Uite cu ce litere mari iti scriu si iscalesc dedesubt.
Trupul meu viu si sufletul meu viu, sau poate mai
degraba dorintele mele,
le-am ridicat ca pe niste globuri miscatoare spre stele.
Iarta-ma daca-ti spun cuvinte mai lungi decit trupul meu.
Intinde-ti mina atenta si-ai
sa le-ajungi de cite ori vrei, mereu!
Acum am tisnit prin aer. Norii
i-am impins doar cu sunetul vorbirii,
si sufletul doar cu trupul meu tinar
mi l-am incins,
asa cum inaintea bataliilor Machedon
isi incingea sabia.
Totul se schimba in mine
acum, cind alerg pe virfurile de munte
ale cuvintelor.
Daca-mi da prin gind s-apas cu talpa, mai tare,
vreun pisc, vreo propilee sau vreun obelisc,
prin universul negru, spre fiecare soare
flacara ma isc, ratacitoare.
i
Aproape nu-mi vine sa cred
ca am putut pina-aici sa purced.
Ochiul pamintului, albastru,
imi priveste din departare
fata sarata, inima zburatoare,
si nelinistit mi-azvirl imaginea chipului
ca pe o minge ovala
spre-ndepartatul pamint!
Dar ea se-ntoarce la mine. Eu sunt? - Da, eu sunt.
|