| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Certarea lui euclid
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nichita Stanescu
|
|||
|
|
|||
| Dar sufletul si trupul? Adorm si imi las capul sa-mi atirne in lumea simultana, eliberind de greutatea capului meu aceasta lume si-ngreunind cu greutatea acestuia lumea simultana. Cum, nu?! Cum nu se poate, cum nu se pot in acelasi timp, in acelasi loc doua lucruri. Dar sufletul si trupul? Dar helful si helvolul? II Ah, da, eu locuiesc intr-un spatiu lipsit de generozitate. Locuiesc pe o sfera, pe o sfera, pe o sfera, pe o sfera. Dac-as fi locuit pe un patrat, pe un cub, ar mai fi fost o oarecare risipa dar eu locuiesc pe o sfera, pe o sfera, pe o sfera, pe o sfera. Totul este bazat pe economie. Maximum de continut, minimum de forma. Libertatea este o forma. Continutul este insasi existenta noastra. Totul e bazat pe economie; pamintul este o sfera, luna este o sfera, soarele este o sfera, stelele, sublime, sunt sfere. Locuiesc pe o sfera, pe o sfera. Pamintul are munti, luna circuri soarele pete, stelele raze dar numai pentru lumea aceasta, a mea, dintr-o iluzie a ei, de libertate. III Nu se poate copacul sa fie copac. Ar fi prea libera vederea vegetalului. Nu cred ca am doua miini si doua picioare. Ar fi prea libera vederea trupului. Totul e bazat pe economie. In lumea simultana, trupul meu se compune cu trupul meu si ramura se compune cu ramura si trecerea timpului cu trimbulinda timpului. in lumea suprasimultana trupul meu si cu trupul meu se compun cu trupul meu. Cu toate la un loc, simultan. Ca dintii care musca fibra numai dintr-o lume si se compun cu dintii care musca halci numai dintr-o lume care se lumineaza trimbulinda intr-o sfera, intr-o sfera, intr-o sfera. IV Totul e bazat pe economie. Nu pot sa cred ca frunza e verde si atit. In lumea simultana ea este ahov si-n cealalta lume simultana este sirip si-n cealalta lume este ep in cealalta up si-n toate celelalte este cum este ca sa se adune, cu toatele la un loc si sa nasca o sfera. V Trec strada. In lumea simultana se darima-un zid In lumea simultana, alta, tocmai se cucereste turnul de la Malta si-n cealalta lume simultana tocmai explodeaza o bomba. Si inca-n lumea cealalta a celeilalte, oceanul e linistit si fara vint, incit atuncea cind trec strada si calc cu talpa mea pe lucruri, in lumea simultana cealalta, ca si Iisus ma plimb pe ape. VI Dorm intr-un pat dintr-o mansarda, in lumea simultana patul meu e jumatate intr-un zid jumatate-ntr-un motor; si-n lumea cealalta, simultana, ploua, si napadesc de sub cearceaful meu ciuperci. In lumea aceasta este pace in lumea simultana e razboi in cealalta lume simultana este primavara si este trimbulind in cealalta lume simultana. VII A, E, sunet pentru gura compusa cu gura mea urmeaza. Si apoi complementarul lui A si apoi anti A ca sa facem sfera, sfera, sfera, sfera. VIII Ah, trupule, ah, copacule, ah, iarba cu verde, ah, iepure, compunindu-ne, imbucindu-ne roti dintate, asimetrice, gindule. Numai nelinistea imbucarilor noastre, maxilarul de sus al zeului de miine si maxilarul de jos al zeului de ieri mincind prada de azi IX Euclid, batrine si neomenescule, tu ai crezut intr-o lume singura, cu postulate neomenesti, Ai hranit omenirea cu un bun-simt al stelelor, crezindu-le singure. Ai nemurit dintele dar nu si muscatura. Cu adevaruri ale clipei ai vrut sa-i spui: opreste-te cind nimburi ale lumii simultane ne infloreau pe crestete. Oh, Euclid, nebunule, prea bunule, strabunule, nesabuitule, plecatule si pentru nimeni arata tu le, doar clantanirea dintelui pe dinte si sunetul scapat in sus, din sfera-fiu si cea parinte ramase-afara de nespus. Ramase-afara libera neeconomica, oribila. X Te cert, Euclid, batrine, asa cum Iov il certa odinioara pe Dumnezeu ce-l umpluse de bube; de boli, numai dintr-un pariu cu diavolul cu care se compunea ca sa faca o sfera. Te cert, batrine, nesabuitule, lipsitule de vocatie ce esti, libertate si cimp, eremitule, cerescule intre ceresti. Si pling pe mina ta muntoasa cu lacrimi lungi ca niste ciini de vinatoare spunindu-ti: sfera nu-i frumoasa! Dar sa existe sfere, oare? |
|||
Pune poezia Certarea lui euclid pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |