E-o liniste ca la-nceput. Printre nouri, stelele le numar, toate cite sunt. Bataia inimii se sparge-n pamint si se-ntoarce-n ecouri.
De-aceea, aici, soarele rasare vibrind: crivatul lui imi flutura pletele si-ncinge danturi! Cimpul, in flux, si-azvirle, pe rind, haturile, ca pe niste lanturi.
Da, si le-azvirle ca pe un fum,
ca pe niste gratii de carcere,
si ele se prefac in berze, si pleaca pe-un drum
fara intoarcere.
|