Vezi, imi spuse el,
vine un moment in care durerea se schimba in indiferenta
si nenorocul
in obisnuinta
Nu-ti mai pasa cine stie ce, ¬-
si un fel de liniste
incepe sa te cuprinda
Te surprinzi, imi spuse el,
privind prin brazi, prin cai, prin ocean
Si prin alte multe
ca prin sticla
Al tau si al fiecaruia, -
¬imi spuse el,
nu se mai sprijina.
Fosta dragoste, foamea,
strigatul, imi spuse el,
par impartite la o cina generala
Ah, dar existenta fiecarui individ, imi spuse el
este nesfarsita si mareata
Resturile ei nu dureaza decat o secunda,
iar intinderea mortii, nici atata.
|