| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cintarea romaniei
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nichita Stanescu
|
|||
|
|
|||
| I Iata, a venit ora mare, ora in cinci colturi, ora luceafar, rasarind chiar acum, pentru ca a rasarit de totdeauna inconjurind maturitatea noastra, la fel cum a inconjurat propriile ei secunde. Iata, trupul meu se ridica-n picioare, deodata, ca sa-mi urmeze sufletul, trupul meu umbra in relief a nepipaitului suflet, si gura mi-o deschid, fintina spontana, cu strafundul sapat spre cerul cu stele si strigat dau si murmur si nume incheg, nu din silabe ci din riuri din munti, din sesuri si din tarmuri de mare, nume rotund, demn de tine pamint al nasterii mele: Romania. II Fiecare pas pe care-l fac isi pune timpla ecoului pe un os asa cum isi pun riurile apa peste prundisurile din piatra alba. Fiecare gura de aer pe care o iau tine si ea gustul zborurilor de pasari, si-al caderilor de ploi, torentiale. Fiecare privire zvirlita-n nainte, loveste un numar de copac nascut o data cu ea sau amintit dintr-o mirare a anilor fragezi. Fiecare amintire e la fel de profunda ca ancora Mioritei tinand corabia acestor nervi intinsi, nemiscata, in port, la Tomis Fiecare speranta isi infige coarnele de luna in albastrul ceresc, fluturat atitator inainte-i, de goana nebuna a pamintului inaintind spre constelatia Lirei Fiecare secunda are-n ea o usa deschisa spre implinire. Pe clanta acestei usi, imi las pumnul, piciorul meu izbeste in stinghia usii Si iat-o, smulsa din titini prabusindu-se-n memoria mea fara fund, lasindu-ma-naintea tarii materne matur si adaugindu-ma ei aidoma Oltului - Dunarii, aidoma Dunarii - Marii Negre. III Tara cu contururi amintind de-o inima, pulsind in pieptul Europei, plai verde alunecind pe drumul de zi - noapte, zi - noapte - zi, de-a lungul liniei numita patru zeci si cinci. Tara vazuta cu ochiul liber din luna si mai departe inca. Tara - pamint, tara - idee, Tara - linie-a vietii, profund scrisa in palmi Tara cu lant de munti in mijloc, asemenea unui circ lunar, populat de oameni inalti Tara cu stramosi pina-n fundul pamintului dar cu ochii curati, de copil Tara intinzindu-si bratele spre viitor si culegindu-l de pe ramura timpului firesc, asa cum ai culege marul rosu plin de tulburatoare miresme. IV Care e partea ta de ratiune, Care e partea ta de vis? Viaducte unind doua stinci sunt vietile noastre, sir nesfirsit, ca-n oglinzi paralele, Vietile noastre. Niciodata visul sa nu ramina singur, sa nu se-nstraineze vreodata de visare, ratiunea, cum nu se poate instraina relieful imaginii vazuta-n oglinda de luciul ei plan. V Griul e ratiunea pamintului, se cuvine cintata istoria lui, se cuvine timpul sa ia forma piinii, aici, pe marile cimpuri in metalica luna de vara. Griul e ratiunea pamintului - o stiu vietile risipite, ale iobagilor de demult, sau ridicate la nouri - acele strigate ale foamei. Piinea e visul pamintului, vis de iarna, sfarimind straturi groase de gheata Carul de triumf al zeitei belsugului are drept roti doua piini rotunde Piinea e visul pamintului niciodata instrainat de bobul de griu, asa cum griul niciodata nu se-nstraineaza de radacina care-l tine. Asa cum radacina nu se-nstraineaza de pamintul ce-o naste, asa cum nu se-nstraineaza niciodata pamintul de cei care-l lucreaza, schimbindu-l incetul cu-ncetul dupa chipul omului viu. VI Loc inalt loc al mindriei, al demnitatii, plonjare a visului in forma vazuta, pipaita, adulmecata, Voi, schele - rampa de lansare a marilor orase, a marilor uzine, Voi, schele metalice, scari pe care virsta matura a tarii urca spre zenit Loc inalt, loc al mindriei, al demnitatii, loc caruia straini-i spun cu admiratie "miracolul romanesc" legatura gordiana a ratiunii cu visul, nod gordian pe care nici macar sabiile policrome ale luminii nu-l pot taia, asa cum nu poti taia cu nici un fel de sabie umbra miscatoare a ramurei - de miscatoarea ramura. Iata, a venit ora mare, batind in gongul soarelui, ora in cinci colturi, ora luceafar. VII Otelul e ratiunea Hunedoarei; arterele lui de foc bucle de foc ale literelor care scriu cuvintul pace. Otelul e ratiunea Hunedoarei ratiunea luminiscenta iluminind sprinceneie otelarilor aplecate deasupra lui, aidoma celui insetat deasupra fintinii. Otelul, fintina orizontala curgind in galetile mari ale lingotierelor din care vor bea cu boturi insetate laminoarele. Secera si ciocanul sunt visu-mplinit al otelului, Sonda, tractorul, ancora, roata dintata a orasului cuplata cu roata dintata a cerului cu stele - impingind mereu si mereu anotimpurile spre primavara - mereu si mereu spre o primavara mai inalta, mai desfasurata- Secera si ciocanul, iata insemnele puterii, tinute cu mina stinga si mina dreapta a maturitatii tarii, depline. Iata, aceasta e partea ta de ratiune si partea ta de vis, legate-ntre ele cum e legata culoarea albastra de atmosfera terestra, structuri gemene, fiinte de-aceeasi culoare, - asa cum cerul vazut de pe pamint straluceste ca un ochi albastru, asa cum pamintul vazut din cosmos straluceste ca un ochi albastru. VIII Santiere. Scoli ale genezei. Aici, pe santier, se-nvata nasterea soarelui si a planetelor, se-nvata cum au aparut in cosmos; Cum se-nvirte pamintul in jurul axei lui. Cum s-a nascut inima; Cum bate inima; Cite auricule are; cite ventricule. Cum a fost ea strapunsa cu gloante in primul razboi mondial Cum a fost ea strapunsa cu gloante in al doilea razboi mondial Cum a fost ea strapunsa cu gloante in anul 1907. Cum a fost ea strapunsa cu gloante la Grivita. Aici, pe santier, se-nvata cum s-a nascut demnitatea acestei tari, unde s-a nascut, cind s-a nascut. Aici, pe santier se-nvata care e ratiunea tarii, care e visul. Aici, pe santier, se dovedeste cu probe-ale realului, cu sentimente implinite, ca ratiunea, visul nu pot fi despartite pentru ca s-au nascut odata. Aici, pe santier, se invata ca fericire-nseamna din ce in ce mai repede, din ce in ce mai repede, sa transformi viitorul in prezent. Secretul fericirii consta in viteza, dar nu, nu betia vitezei, aceea pe care-o masina de curse ti-o da pe soselele plane Ci viteza apropierii iubirii. intelepciunii cu care viitorul se-apropie, se arata se vede. IX Identic cu tara si de aceea cel mai iubit, cel mai iubit de toti oamenii muncii, de tara, identic cu visul tarii, de aceea cel mai iubit de visul tarii, - Partidul a scris pe tabla santierului numele Romaniei si noi toti iscalim in continuare cu numele noastre, garantie - a ratiunii si-a visului. X Iata ora-n cinci colturi a batut, ora cintecului. Se arata anotimpurile acestui pamint primavara - vara - toamna - iarna - primavara Se arata anotimpurile Se poate vedea Copilul, adolescentul, barbatul matur, batrinul si iar noul nascut, adolescentul, barbatul matur De la vis la ratiune si-apoi la visu-mplinit se arata drumul, se arata calea, sensul. Se arata cerul, se arata pamintul, se arata tara, plaiul ei verde european. Se arata peninsula Europei, apoi insusi globul terestru se arata, mersul planetelor apropiindu-se si-ndepartindu-se ritmic de soare asemeni globulelor rosii si albe, de inima. Iata ora-n cinci colturi, ora luceafar, ora cintecului, a batut. Se arata o lumina mare curbindu-se usor in apropierea pamintului si-a stelelor Se arata intimplari care vor fi, privelisti care vor fi, oameni care se vor naste XI Tu, ratiune, tu vis al vietilor noastre, ma ridic in picioare si stau cu capul descoperit, si cint un cintec al pamintului, apei, al aerului, focului Te slavesc Romanie, pamint stramosesc. Un cintec despre oameni, despre timp, despre notiunile simple, radacini ale amplelor visuri. Ma ridic si cint un cintec despre inima cintecului. |
|||
Pune poezia Cintarea romaniei pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |