Si ma gindesc: de-aici, din santier,
din spija fierului nemiscator,
supus in schele si-n betonul rece, -
se vede cel mai bine-n viitor.
Si ma gindesc: de-aici, din brazda
leagan al griului unduitor,
cu boaba ca un chip de om sculptata, -
se vede cel mai bine-n viitor.
Si ma gindesc: de-aici din cartea
fosnind sub veghea noptilor
fosforescent, un cintec vertical de greieri, -
se vede cel mai bine-n viitor.
Si ma gindesc: de-aici, din fonta
curgind hieratic, din cuptor,
schimbata-n roti cu zimti si-n biele -
se vede cel mai bine-n viitor.
Si ma gindesc, de-aici din August,
Cind trece seara-n ziua si-n culori
si lin materia se schimba in lumina, -
se vede cel mai bine-n viitor
|