Stau in jurul meu, in cercuri tot mai largi,
cerurile mov si cerurile-albastre. Unele sunt clare,
altele sunt vagi Si-mi mut pasul
si cu el se muta cerurile mov si cerurile-albastre, care-mi
musca fata si-apoi mi-o saruta.
Timpul e mirat, si-o atipire duce rind pe rind, din trupul meu,
ba o mina, ba un ochi subtire,
intr-o liniste fara culori, mereu. Dar ma strigi, lumina, si-n timpane glasul ca la geamul
inghetat irumpe, se ivesc mirate, diafane capete, si ochi, si timple.
Sar din somn prea repede si prea grabit, stind aproape
fara trasaturi pina cind ma dibuie,
m-a si gasit masca-ntiii tale dulci fapturi.
Si-mi incerc din nou puterea-ntreaga: cerurile mov
si cerurile-albastre rind pe rind de ele
insele ma leaga, cind cu toatele si cind sihastre,
c-un odgon de nevazut, in care se prefac
iar, rind pe rind, sentimentele din mine-n revarsare,
colorand, arzind, strigind.
|