Esti atit de frumoasa, iarna! Cimpul intins pe spate, linga orizont, si copacii opriti, din fuga crivatului imi tremura narile si nici o mireasma, si nici o boare,
doar mirosul indepartat, de gheata,
al sorilor.
Ce limpezi sunt miinile tale, iarna!
Si nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru
si gindul creste-n cercuri
sonorizind copacii
cite doi,
cite patru.
|