S-a prabusit o noapte de gheata
peste indepartatul Fu Loi.
Primavara a fost ucisa
de-atunci, din decembrie
si linistea s-a sfisiat in benti
fulgerind ca un tigru in junglele
Sudului
Nu voi uita dansul verzui al otravii
peste trupurile nevinovate.
Nu va mai fi,
nu poate sa mai fie,
ca in noptile copilariei, seara
cind alunecam in somn
ca o piroga ascutita
Si nu-mi vor mai atipi gindurile,
ci, ridicat, voi sta in luna,
ca sa se stie de crima savirsita la Fu Loi
si miinile nu-mi vor mai aluneca in somn,
ci intinse vor arata
crima savirsita la Fu Loi
si buzele,
buzele nu-mi vor aluneca in somn,
ci vor repeta, mereu,
cintecul acesta
de durere si de protest.
|