Pe fundul oceanului de aer, alaturi de coloane si de pasari,
lasai in voie sa-mi pluteasca-n
jururi emotia cea schimbatoare de contururi,
mereu crescinda, descrescinda pururi.
Visam tot timpul linii drepte,
si-o febra a plecarilor in sus
cu cornul m-a izbit in pieptu-ncins,
sau, tandra, stravezimea mi-a cuprins
ca florile de gheata geamul nins.
Si sentimentele porneau-nainte-mi,
de-un rosu-aprins facindu-se sub ramuri, cind,
unduindu-si nuantele, mereu, la pleoapa zarii
razbateau violaceu si-albastru mat luceau
peste irisul meu.
intiiul ochi ce l-am deschis pe lume
s-a redeschis deodata spre zenit, si-n graba lui,
imaginile toate le-apropie-ntre ele si le zbate,
jumate fermecat, uimit pe jumatate.
Iar sentimentele marunte, bune doar sa fie peste
clipa martori ciocnirii-ntre consoane si
vocale, mureau ca de prisos,
incet si moale se destramau in rotocoale.
O, dans rotund al starilor de spirit cu o idee numai,
te inving asa cum rupi din saltul fara
istetime un taur furibund sticlind lumine
cu o fringhie-ntinsa si tinuta bine.
Cu un suris imi e de-ajuns
sa va alung stari ne-nchegate.
Eu nu pe voi v-aleg, va caut,
ci sentimentul, dulce flaut
si frate geaman cu iubirea il aplaud,
ce smulge tarmul si il da de-a-dura
si-mpinge lungi carene in necunoscut,
tendoanele luminii, de-ncordare sunind ca
valul ridicat din mare, pe care trupul, inotind, le taie si le doare.
Pastrez doar sentimentul dens
al comunismului stralucitor de sens,
al celei mai inalte din idei,
al flacarii iscate din scintei
ce mistuie trecutul din temei.
E o cunoastere aidoma cunoasterii dintii,
cind lumile-ti incep la capatii,
si-ti bat in vaz si in auz, anume,
si mina-ntinsa simte o dimensiune,
si fiece mirare e un nume.
E sentimentul barbatesc al celei mai umane din idei,
ce-nfragezeste piatra-n fata ei si
schimba-n trepte lungi trupul
de al lumii care-o suie dupa ea
Si alta nu-i mai e asemenea.
|