Si ma salta o pala de vint
in trecere, de subsuori,
cu doua brate transparente, pina la nori,
si ei imi ling pieptul, fulgerind.
Oh, si asa, dintr-un salt intr-altul,
mi-a lovit talpa un pisc alburiu
si s-a-nrosit de rubine din singele meu,
mai tirziu,
cind prelungeam cu mine inaltul.
M-am intretaiat si cu un suflet plutitor.
Era trist cind mi-a spus:
N-am mai coborit din curentii de sus,
de cind m-a zvirlit o ciuperca-a Hirosimei,
in zbor.
Oh, i-am strigat, suflete,
eu n-am murit!
insenineaza-te cu luna pentru mine.
Schele-au tisnit in stravezime
si dansez peste ele, insotit de lumine,
cu virful privirii in viitor.
|