De-ar voi sa mai renasca, dati-i criptele, sa pasca, bruna stafie si cobe s-o strivim, izbind in tobe. De prin smircuri negre, iat-o, stafia, daca-ai uitat-o, cum se-ncheaga in armura si-n cocleli verzui de ura. -
Glasul lui Fucik: Oameni, eu v-am iubit!
Vegheati!
Ridica-ti mai sus de frunte pumnul strins, sa o infrunte, pumnul sting ce-o sugrumase aplecata peste oase, pina se-nchirci sub luna stafia fascista, bruna, cind il urci, sa nu-ti mai afli vazul, murdarit cu stafii. -
Glasul lui Fucik: Oameni, eu v-am iubit!
Vegheati!
De-ar voi sa mai renasca, dati-i criptele, sa pasca umbra streangului, in soare, sa ii tie de racoare, dintii ei sa muste numa' bolovanii si tarina
pina piere sumbra cobe. Iata dansul meu pe tobe. -
Glasul lui Fucik: Oameni, eu v-am iubit!
Vegheati!
|