Deci voi sta cu botul, cotul,
totul prins intr-un cirlig de cerul
gurii smuls din aerul infect,
pilotul vidului si al fapturii.
Vai, voi sfirii pe o tingire
si sarat voi fi cu iuti meteoriti,
hrana pentru alta-nalta fire
de flaminzi in foamea mea veniti.
Cind zeul ma-nghite,
zeul inca viu prabusit in burta-i ca-n fintina,
parte chiar din carne-i am sa-i fiu damf si,
chiar idee, o farima.
|