|
|
|
I
Intorc timona lemnului de stele si
spiritele vin si nu vorbesc si ratacite
scapa-n simturile mele. Si pot sa te-ntilnesc,
ce lung iti e parul desfasurat si nefiresc
incit el este corpul meu adevarat si nedumnezeiesc. Si nu deosebesc decit copacii
care-ti pastreaza amintirea-n verde stind neclintiti
asemeni unui om cind inima, fara auz, o pierde.
II
Si piatra alba; ziua-n fata mea.
Creez deodata-atitea intimplari
in care numai trupul meu ramine
tarm nemiscat al nevazutei mari.
Vor fi trecut pescarii tineri azi
pe unde-am fost eu altadata si-am lasat
doar umbra de sandale pe nisip
si aerul doar cu mirosul lor amestecat.
Eu am gasit un loc de lupta-aici
si m-am oprit si-am ancorat corabii
si-n fiecare noapte voi muri privind
cum vita se-alungeste peste sabii.
|
|
Pune poezia Doua cintece pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|