Sprijineam dungatul aer intre ochii tai si-ai mei,
sprijineam dungatul aer al acelei dupa-amiezi cu frunze galbene-verzi.
Intre dulcile timpane,
sprijineam un sunet lung.
Degetele diafane
il ating si parca smulg,
din fiinta auzita a secundei
de atunci,
trupurile noastre lungi.
Ce frumoase si ce line, fulgerate-n inaltime,
si cu mantii lungi de nori, cu stele la subtiori
|