| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Buzele mamei de Grigore Vieru Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Elegia a opta, hiperboreeana
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nichita Stanescu
|
|||
|
|
|||
| Ea mi-a spus atunci, vazand lucrurile fixe ale alcatuirii mele: As vrea sa fugim in Hiperboreea si sa te nasc viu, asemenea cerboaicei, pe zapada, in timp ce alearga si urla cu sunete lungi atarnate de stelele noptii. La frig cu noi si la gheata! imi voi dezbraca trupul si voi plonja in ape, cu sufletul neaparat, luandu-si drept limita animalele marii. Oceanul va creste, desigur, va creste pana cand fiecare molecula a lui cat un ochi de cerb va fi, sau cu mult mai mare, cat un trup de balena va fi. Voi plonja intr-o astfel de apa marita, izbindu-ma de brownienele privelisti, intr-o miscare de spor, disperata, voi face zigzaguri: lovita de mari, intunecate, reci molecule, adeptele lui Hercule. Fara putinta de-inec si fara putinta de mers si de zbor -numai zigzag si zigzag si zigzag, inrudindu-ma cu feriga printr-un destin de spor As vrea sa fugim in Hiperboreea si sa te nasc viu, urland, alergand, zdrobita de zimtii cerului vinetiu, pe gheata crapata in iceberguri risipite sub cer vinetiu. II Ea aprinse deodata-o lumina, de langa genunchiul ei, verticala, sub o palarie rosie . virginala. Arunca langa glezna mea o carte scrisa in cuneiforme. ingeri presati ca florile se scuturau sfaramati, pe platforme. ingeri innegriti intre litere, intre pagina de deasupra si cea de jos, subtiati, fara apa in ei si racoare, cu tais fioros Ca sa ma tai cu ei de privirile care fara sa le-nvoiesc, mi-au crescut -cand, toga virila, tristetea mea aspra cu o fibula de gheata mi-o prind. La Hiperboreea, acolo - ea, mi-a spus, si luandu-ne unul pe altul de ceafa cu bratul drept, cel nezburand, ne vom cufunda pe sub gheata in apa. Hiperboreea, zona mortala a maimarilor mintii, loc al nasterilor de copii de piatra, din care sculptati sunt doar sfintii. Hiperboreea, alb,-negru, aur-argint, revelatie, nerevelatie, tristete alergand si orbecaind. III Ea isi ridica deodata capul: deasupra ei alearga globuri albe si norii se destrama in fasii verzui. Se-arata-o sfera cu intunecimi ca muntii, pa care pasarile stand infipte-n ciocuri, cu pocnet greu de aripi, o rotesc. Desigur, idealul de zbor s-a-ndeplinit aici. Putem vedea mari berze-nfipte-n stanca miscandu-se incet. Putem vedea vulturi imensi, cu capul ingropat in pietre, batand asurzitor din aripi, si putem vedea o pasare mai mare decat toate, cu ciocul ca o osie albastra, in jurul careia se-nvarte, cu patru anotimpuri, sfera. Desigur, idealul de zbor s-a-ndeplinit aici, si-o aura verzuie prevesteste un mult mai aprig ideal. |
|||
Pune poezia Elegia a opta, hiperboreeana pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |