| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Buzele mamei de Grigore Vieru Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Focul si gheata
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nichita Stanescu
|
|||
|
|
|||
| Eram inconjurat de jur-imprejur de un aer rece, fara a fi friguros. Un sentiment de siguranta plana asupra puterii mele, si o neliniste placuta izvora din lucrurile pe care calcam, sau de care ma sprijineam. Eram poetul acelui mare oras, entuziasmul si tristetea lui mie, mi-era dat sa le exprim, ca si cum as fi tinut in mina stinga, haturi, sentimentele inteleptilor lui cetateni - armasari. inaintea mea era un drum pietruit. De o parte a lui erau cladiri de piatra sculptata, de cealalta parte cobora in panta, un parc imens, fara copaci, taiat de lungi alei paralele. Parcul era de-un verde inchis, rece, fara a fi friguros. Totul cobora in terase orientate spre rasarit, pentru-a se bucura din plin de scurta aparitie a soarelui, care se legana citva timp la orizont ca o pana de paun smulsa, si-apoi disparea-napoia lunii, lasind pentru restul zilei o lumina verzuie sa calatoreasca deasupra capetelor noastre care pareau impodobite cu panasuri transparente, fluturatoare. Tirziu, - secunde numai, inaintea noptii, mai aparea de dupa luna si departe, la apus. Si, insirati simetric pe alei barbatii isi smulgeau cu veselie camasile lasindu-si piatra cea neagra a umerilor goi, izbita de scurta, recea si nefriguroasa lumina. Eu ridicam mina stinga in sus cu infrigurare, inmanunchind in palma sentimentele tuturor, ca pe niste haturi invizibile de care incepeam sa trag, - intii mai usor si apoi din ce in ce mai repede spre luna, spre centrul lunii. Luna. Nu rasarea, nu apunea. Niciodata. In nemiscare atirna deasupra noastra neagra-argintie. Bolta rasturnata spre noi si geamana cu orasul pamintului nostru. Munti negri si argintii, nenumarati, negri si argintii care sclipeau linistitor. Drept urca orizontul si nu prea inalt intre pamint si luna. Noptile - acoperit de oasele lucioase ale stelelor. in repezi dimineti si-amurguri deodata galben roscat, mohorit in timpul orelor de ziua si trepidind sub apasarea centrifuga a sentimentelor noastre asemeni unui zid al mortii strabatut in viteza de alergatori acrobati. Coboram din larga sosea pietruita pe o alee cu nisipul umed. Talpa sandalei mele calca peste monezi. Oriunde, prin parcuri, pe strazi, pe sosele, erau aruncate monezi de aur, de argint, de arama, semnul de bogatie-al orasului lumii. Ma aplecam, culegeam cite una, o priveam, apoi o aruncam. Rareori gaseam doua efigii la fel. Ultima moneda privita avea pe o fata profilul unei femei uriase iar pe cealalta un leu cu doua capete si racnind. O aruncasem cu putin inainte de a intra intr-un foisor cu geamuri de piatra clarvazatoare Inlauntrul lui erau citiva barbati care se lipira de muchii la sosirea mea, si-ntr-o tacere desavirsita, in virful picioarelor, cu degetul aratator, la gura, parasira unul cite unul prin spatele meu incaperea. Ma indreptam catre masa de piatra tinind in mina condeiul de piatra si sulul de piatra, pe care urma sa exprim sentimentele oamenilor din ziua aceea, - cind sufletul mi se desparti in doua dinspre frunte spre umbra ca un aer despicat de bataia lenta a cormoranilor. Pulsam interior si narile mi se impodobira cu mirosul feminin al marii. Eram un fluviu ce se desface in delta. Eram o delta cu doua brate: |
|||
Pune poezia Focul si gheata pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |