Intins pe spate stau si zic,
deasupra cu inexistente stele,
a boala de "a fi", fiind nimic e -
un fel de-al lui, printre-acele
Ce nu le stim si sunt, si-acum danseaza un pas,
doi pasi, trei pasi si patru, vreau gerul
aripa la pleoapa treaza,
pazind pupila, idolatru.
Ca sa avem vederi, vedenii,
virtejuri vii de vinturi varii,
stind in genunchi pe gheata, renii o
verigheta smulg din secularii
arbori de gheata si inalti pantofi,
ai starii de a sta, pe care, Doamne, ii incalti facind ce este
ca era.
|