Venea surparea. Ea se deschidea deodata, cind era cel mai putin asteptata, cind tocmai te gindeai la altceva, cind tocmai
se-nsera si te aflai departe de insasi coasta ta. Se deschidea deodata, dar nu-n pamint si nici mai inaintea pasului, cind il ridici. Ea, oblica-ntr-o parte, inspre un umar, brusc cascata ca o gura de luptator etrusc Si nu striga, ci absorbea, cu sunet invers ramas in loc de dinti, intregul trup al tau care traia, muscindu-ti-l si cu o parte din parinti.
|