Ochi mare, nu te vezi decit tu,
noi suntem imagini rapide
curbindu-ne, atunci, acu,
si rupti ca raza in lichide.
Alunecam pe emisfera ta,
sculpturi in relief, de aer,
si tarmul pleoapei reci si grea
ne-nfige-n furci de gene verzi, cu vaier.
Si ne-ntimplam, pierim, ne stingem
pe irisul in contemplare,
dar nu-ti suntem priviri, ci ningem
in iarna ta, ochi mare, tu, ochi mare.
|