Il stii in post. Asculti in intuneric
cum suna pasii, rar, pe lespezi reci,
si din nelinisti, trupul ti-l desfereci,
prin iarba-nalta-a somnului, lin, treci.
Ostas modest, in haina lui albastra,
urmind miscarea-nceata-a unui ceas,
cind merge-nconjurat de noaptea vasta,
orasul cinta-ncetr, si fara teama-n glas,
si nevazut, in umbra, cresc drapele
care se-apleaca-n fata lui si suie iar, pina la cer.
Pe strazile tacute, sta sub stele,
cum sade la hotar un granicer.
|