Muzica ma apropia de lucruri,
punea un arc intre mine si ele
si puteam sa cad de departe, din sfere,
fara sa-mi fring nici un madular,
fara sa-mi pierd nimic din putere.
Muzica alegea din mine, ca un magnet,
sentimentul aramiu, sentimentul violet.
Le ridica in sus ca pe niste fire de iarba-n incoltire.
Si cine veghea putea sa zareasca
un cimp aramiu, un cimp violet,
deasupra carora se desface, incet,
sirul nocturn al stelelor palid-albastre,
sub care,
timpla linga timpla,
coasta linga coasta,
se-mbratisara
vietile noastre.
|