Dar ninge. Ninge cu ochi de pesti, cu ochi de serpi, de ciini. Ninge izbind in ziduri pina devin nefiresti, oarbe si fara stapini. Ninge. Si ochii se sparg, lasind afara vederi de piatra, privelisti marine, infatisari ale lumii fara de sine, micsorata, fugara.
Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezise, patrate, triunghiulare, inghetind in turturi fara culoare, atirnind de jgheaburi, de acoperise Ochi rostogoliti in canale. Azvirliti cu lopata
de lemn sa se faca pirtie goala, pe strada. Ochi, bulgari de gheata. Ochi, om-de-zapada. Ochi peste care trece sania-n clinchet solemn Ochi mari. Din ce in ce mai mari, pina se sfarma. Ochi cu pupile negre latindu-se-ntruna, cit fereastra-n care bate luna, ochi cit zidul. Ninge. Ochi dt turla. Ochi de iarna.
|