Noi suntem seminte si pamintul e al nostru,
stim cel mai bine locul si patima si rostul, stim
cel mai bine legea si mersul inainte,
suntem dupa nevoie si lacrima si dinte.
Nu cerem nimanuia nimic, insa oricine
daca el vrea-l numim si prieten si vecine. Aici si
piinea, sarea, noi o avem la masa,
caci ne-am facu t-o singuri, zidindu-ne o casa.
Nu zicem rau de nimeni, stapini peste pamint
Noi suntem in picioare, sub noi strabunii
sunt. De-aceea poate-n libertate sa luceasca,
deasupra noastra, universala bolta albastra.
|