Cerul a obosit deasupra ta
Hai, Nichita, stringe-ti pleoapa
de pleoapa, strange-le
Amurgul curge pe langa ochii tai uimiti
de parca-ar vrea sa va priviti
unul altuia, sangele
Ma culcasem linga glasul tau.
Era tare bine acolo si sinii tai calzi imi pastrau
timplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cintai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cintai.
Ma jucam cu palmile in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plingeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blindete.
Nu-mi mai amintesc de ce plingeai.
Ma culcasem linga glasul tau si te iubeam.
Nichita Stanescu