Nu mai palpaie nici o pasare, nici o stea

Cerul a obosit deasupra ta

Hai, Nichita, stringe-ti pleoapa

de pleoapa, strange-le

Amurgul curge pe langa ochii tai uimiti

de parca-ar vrea sa va priviti

unul altuia, sangele

Ma culcasem linga glasul tau.

Era tare bine acolo si sinii tai calzi imi pastrau

timplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cintai.

Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat

noptile.

Sau poate copilaria ta care a murit

undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cintai.

Ma jucam cu palmile in zulufii tai.

Erau tare indaratnici

si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plingeai.

Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.

Ori poate de drag

si de blindete.

Nu-mi mai amintesc de ce plingeai.

Ma culcasem linga glasul tau si te iubeam.

Nichita Stanescu