O armura-n care sa ne-ascundem,
tu in dreptul unui ochi, eu in dreptul unui ochi
tu in inima mea, inima mea in fier.
Piciorul tau sa curga peste bolovanul patrat
al genunchiului meu ;
bratul tau sa alerge peste bratul meu,
cum alearga un ciine de vinatoare
de-a lungul strigatului de lupta
al stapinului.
O armura singura mergind pe tarmul marii
si facind un zgomot asurzitor,
ocolita de pescarusi si de sufletele
femeiesti, ale inecatilor.
O armura cu doua rinduri de dinti
cind rid in hohote.
Sa-mi intind sprinceana cenusie,
deasupra ta, ca o patura de nori.
Tu sa suspini scurt, sa adormi fara vise.
O armura singura mergind pe tarmul marii,
stralucind lustruita de briza,
suierind lovita de vint.
|