O, e amiaza si zidul urca supus linga schela subtire ca un strigat in sus. Cite-o minuta de fiecare voluta si unghi, mistria se odihneste, linga genunchi.
O, e amiaza. Acoperisurile lucesc aburinde. Eu te astept sa vii dintre strazi, cu merinde, si gindind la mesterul Manole, in intimpinare, ti-am facut cu creta pe zid sprincenele-amare si geana dulce si ochii ca doua pestere.
O, e amiaza. Orasul e-n crestere.
|