Era o dunga alba pe atunci ravasita in piezis
dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecind pasii
nostri atingind clipele ratacitoare.
O, erai un om frumos, si subtire, foarte palid! Printre ochii tai curgea un manunchi
ze aripi
albe, parca cineva pe sus cu o coasa retezase
din spinarea lui Iisus aripe melodioase
Tu treceai minjit pe aripi
si cu pene si cu fulgi. Unde esti tu cel de-atuncea unde fugi?
|