Noroi care nu murdareste,
noroi suav, noroi lasat de cuvinte in aer,
noroi imbracind primul
pas dezlipit de parnint, de podul de aer.
Noroi pin'la ferestre, pin'la broastele usilor,
varsindu-se-n odaie, in chei subtiri, chei ce
deschid poarta mare a tacerii,
aflata in fiecare ora de vid.
Noroi al secundelor neimportante,
al tacerilor dusmanoase
ce-nconjoara mortii batrini,
mortii care-au murit fericiti.
Noroi miscator, de animale suave injugate la un plug de os,
livid, arindu-ne carnea pe
dinlauntru, si-nsamintind-o cu craniile
flaminde ale mortilor de dinaintea nasterii noastre,
crescind necontenit.
|