Ma pregatesc de somn ca de o plecare fara graba.
Mai intii
catre tine, maica, imi trimit gindurile
pe deasupra trenurilor.
O, prin fereastra deschisa aud
sirenele locomotivelor cum si-arunca
sagetile paralele.
Voi lua cu mine schelele si zidurile rosii
ca sa le cresc mai departe, in vis,
si teiul din poarta - sa ma-mprejmuie
cu-nmiresmatele umbre -
si tigarile.
Si chipul tau prelung, iubito,
cu pletele salbaticite printre carti,
si-un porumbel calator voi lua,
sa-mi aduca - ramura de maslin -
dunga de lumina a diminetii
si sa mi-o loveasca, usor, de timpla.
Si eu,
spargindu-mi masca de sticla a somnului,
sa spun din nou:
Te salut, zi de munca,
te-ncep odihnit!
|