Vin, nu foarte des, dar vin mai largi, mai lungi verzui, mai verzi, mai foarte verzi ca sa nu-i
prinzi, ca sa nu-i pierzi ca sa nu-i uiti, sa nu-i ajungi. Vin, da, desigur vin mai zvelti, mai
repezi, rotund si larg in unde ca sa nu-i poti nicicind patrunde si nici nicicind sa-i lepezi. Vin,
stiu eu da, mirari, candori, se-apropie, se si zaresc cu gindul si largul lor, iar parcurgindu-l,
ai sa-i cunosti si ai sa mori, si-ai sa re-nvii si ai sa mori de sapte si de paispe ori.
|