Toamna lunga, innegrise cea din urma saptamina. Dintr-o zare neagra, tata s-a intors scurtat de-o mina.
Dintr-un colt, virita-n umeri, mama isi privea barbatul cum tacea, batind odaia cind de-a lungul, cind de-a latul.
Negri atirnau peretii sparti la mijloc, catre stele. Sa n-atingi fereastra, tata, o sa zuruie-n podele!
Dar n-aude, si chemarea mi-o rotesc, neatingindu-l, dupa cum se-apleaca noaptea cind de-a latul, cind de-a lungul.
|