Ai scapat creta din mina
si usa batuta in scinduri s-a dat de perete:
cerul s-a aratat, piezis, acoperit de paianjeni care mincau copiii ucisi.
Cineva ti-a dus departe
zidurile
si gutuiul
si scara.
Tu pindeai primavara nerabdator, cum astepti o eclipsa de luna.
Catre zori ti-au dus departe
si gardul
pe care-l insemnai cu o dunga,
sa nu cumva sa rataceasca berzele,
cind vor veni,
primavara
|