Racnet perpetuu, racnet de femeie nascind femeie, una din
alta, alta din alta, pe inchinarea caderii spre tot
ceea ce e ombilic legat la un capat de durere,
de durere tipata,
inflorind pe distante, din timp in timp, o globula miscata.
Femei nascind femei,
legate prin ele de latul
tevilor singeroase prin care curge
feminitatea lumii si bratul
in vesnica lungire al lui Paris
azvirlind marul stricat al lumii,
ales ba de munti, ba de sesuri, de una,
ba de hartile holerei, cancerului, ciumii.
Prima femeie naste o femeie care naste-o femeie,
care naste o femeie, care naste-o femeie, care da
la lumina reci moaste de sfint, care dau aure rotunde,
gravide care nasc femei, care nasc femei, nascatoare-n
continuare, lichide ca apa marilor pline de pesti decazuti
in adincuri, incosciugate dar nebatute cu piroane in scinduri.
|