Inorog cu o copita sparta
care-o scoti din tarcul coastelor afara,
uite-aici, in stinga, pomul negru
curma peste tine inc-o seara.
O, si trec calari fantome, furii,
peste vina mare, peste unghii.
Tu, cu cornul sting, de vrei, nu vrei,
ora-n mijloc mi-o injunghii;
cind spre lume, cind spre mine
tot iti datini dureroasa ta copita
ca sa-mi lasi cite-o potcoava
apasata-n fiece clipita,
apasata pin' la singe-n fiece clipita.
|