Timp

Vezi toate poeziile poetului



Se poate stinge pocnind ca un bec
si-aceasta secunda stiuta.

Poate ramine ca la inec
deasupra-ne, apa statuta, intreceri subtiri,
de umbre fugare seara sub luna, ca sub un
tavan rotund si-azvirlit la-ntimplare, din toti ochii deschisi,

simultan.
Horn invers, cu fumul
in ripa, cu ceru-n prapastii atras.

Poate de-aceea, marit ca de
lupa se-arata ce ne-a mai
ramas.
Uite-l: nu seamana cu nici un cuvint.
Nici nu poate fi spus, nici vazut.
Sta intre cer si
pamint si n-are sfirsit si nici inceput.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Timp pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani