Stateam aplecati deasupra sinelor stralucitoare, cu fetele iluminate de flacari rosiatic-albastre. Aerul ridica un sunet inalt de privighetoare, strapuns de sagetile sufletelor noastre.
Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard, o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide. Umbrele noastre, ca un pasnic stindard, pe adormitele ziduri se catarau, arcuite.
Fierul isca, izbit, hieroglife in aer, sonore, si noi descifram curiosi o mitologie, se perindau prin imaginatia acelor dinamice ore obeliscuri de foc, piramida furnalelor liliachie.
Fete de otelari apareau in deasa lumina pe care metalul topit o zvirlea. Iar sagetile sufletelor smulgeau o senina cintare, din aerul care ne-nconjura.
|