|
Tonul
|
|
|
Osul e o bucurie numai atunci cand este os al fruntii,
cand apara iar nu dezbina,
cum e vertebra alcalina
din toiul greu al carnii si al nuntii.
Ma voi supune la dezobisnuire de
felul meu de-a fi,
dar nu la parasire,
ce-o tine-n dansul verbul lui a fi.
M-oi dezobisnui si eu de trup,
nascand un Fat-frumos al verbelor,
cum lupul s-a dezobisnuit de lup,
de foame.
Am sa ma dezobisnuiesc de stelele cerului
cum apa ingheata dezobisnuita de fulgul zapezii,
imi voi lua trupul infrigurat
si da-l-voi eu insumi sa mi-l pasca iezii.
Sa ma dezobisnuiesc sa mai fiu om
mi-a fost dat destul de usor.
Sa ma dezobisnuiesc sa traiesc
mi-a trebuit doar o moarte cu omor.
De lupi ma dezobisnuiesc cel mai greu,
sunt singuri si pe zapada.
Desigur, va trebui sa ma dezobisnuiesc de singuratate.
Desigur, va trebui sa ma dezobisnuiesc de zapada.
In rest, vreme trece, vreme vine.
|
|
Pune poezia Tonul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|