Si vazand ca socrii, nunii,
Si mesenii,toti, nu unii,
Rad de el si zic ca-i buna
O asemenea minciuna,
Si tot bat mereu din gura
Ca e slab la bautura
Ca o baba din cenuse
Care-a tras prea mult la guse
Si-acum latra sloboda
Langa-un loc cu loboda,
Ce facu?
Ce refacu ?
Betivanul Dalior
Puse destiu-aratator
Pe ochioasa margeluse
Mare cat o corcoduse
De la gatul Milei, si
Ca un leu cumplit racni
-Pacabei
Stelelor, copiii mei !
Zdrelicitat
Al lui Darie Imparat !
Tu, nemaivazuta stea,
Domn pe cer si sluga mea,
AUR fa-mi din tot ce-i lemn,
Lemn din codru doborat,
Cu toporul omorat,
Sau fier
Cu maner, fara maner-
Sau pamant uscat la foc,
Ca de nu, in cap te toc-
Si te-arunc la pesti in Mare,
Ca sa pieri murat in sare.
Pacabei !
Nu sfarsi porunca toata,
Si indata,
AUR, toate s-au facut,
Blide, linguri, cani de lut,
Jilturile cu spatar,
Scandurile de stejar,
Plostile cu vin pelin
Chiar si parii
Pentru priponit magarii !
Si vazand ca gloata mare
Nu se strica de mirare,
Ca si cand, asemeni vase
Au si ei pe-acas prin case,
Zise alta "Pacabei" !
Me-he-he ! pe cap la ei !
Si la toti le cresc pe cap
Doua coarne ca de tap,
Si cu totii
Ca netotii,
Rag de groaza, sar si-l roaga
Sa nu fie intr-o doaga,
Ci, sa-i scape de urgie
I-a-ntrecut in bogatie
Si e cel mai tare-n lume,
Si viteaz cum nu se spune,
Lumea poate s-o rastoarne
Dar sa-i lepede de coarne.
Zguduit, chemat de rude,
Margineanu tot n-aude.
Inca nu s-a razbunat.
Rage ca un leu turbat
-Pacabei !
Gainat pe cap la ei !
Cine nu vrea gainat,
Foc sa-i dai, sa-l arzi la mat.
Si indata cade foc,
Ca de-acel, n-au vrut deloc.
Si-un miros de porc parlit
Intr-o clipa s-a pornit.
Si urlau cu toti, zicand
Ca-i sfarsitul pe pamant,
Si prin gauri se svarleau,
Ajutor ! strigau, si "au" !
Doar acum, de mila lor,
Ii sloboade Dalior
Din pedeapsa cu rusine
-Lasa-i, Pacabei, e bine !
Si s-a pus sa bea mai tare.
Pune-n gura o caldare
Ghiort ! inghiort ! acum o seaca,
Si se lasa jos o leaca,
Maturandu-si de pe frunte
Broboanele marunte
Cu o maneca, sleit,
Cum ar face la prasit.
-Aferim ! ce mai barbat !
Ci-ca ar fi cuvantat
Imparatul Bumbasa
Caraind in limba sa.
"Ciumbusluc, bir bairam"
Ca muream si nu vedeam.
Chiar si-al doilea imparat
Rade foarte inlacrimat
-Ha,ha,ha,hi,hi,hu,huuuu!
Ce mai mascarici vazu !
Cum cu coarne ne facu !
"Baldabac, giugiuc salam"
Nu ne supararam niam,
Ca de coarne noi stiam,
Caci asemeni ghidusii
Sunt si pe la imparatii.
-Ura ! ura !
Ii dadeau mereu cu gura
Poporenii din picioare,
Sau suiti pe gard la soare.
Dalior, frumosul nume,
Este cel mai tare-n lume.
Poporenii mai saraci
Se suira in copaci
Ca sa vada, sa miroase
Cand se-arunca-n sus cu oase.
Iar de-acolo - Aferim,
Dalior, pai noi te stim,
C-ai fost si la rusalim.
Te rugam si te poftim,
Fa ceva si pentru noi,
Niste vin intr-un butoi,
Sau chiar bere
Datatoare de putere,
Inimilor mangaiere.
Spune, Dalior, nu vrei ?
Da-i porunci lui Pacabei,
Ca sa sugem ca Iudeii
De la Cana-Galileii.
Si vazand ce pret el are,
Acum,
La cinstita adunare
Gura casca de pe drum,
Dalior
Mai infasca un ulcior,
Si de guse se ciupeste,
Si le-arata romaneste
Cum se trage la masea.
-Ia-mparatule, de bea !
Cela, nu se-mpotriveste,
Casca gura de trei deste
Si-o bardaca
Acum o seaca.
-Sa ne mai cinstim o leaca.
Nu fac vin eu la golani,
Sa plateasca, sa dea bani.
Si luand pilda si nanasii,
Si cu dansii si nuntasii,
Au uitat de foc si coarne
Si-au pornit pe gat sa-si toarne.
|