Merse sase luni, si-apoi
Cand se uita inapoi,
Tara lui se mai vedea
Cat o borta la pingea.
Si ajunse intr-un loc
Plin pe dedesubt de foc.
Il frigea pe la picioare
Ca-n cuptor, la mama mare.
Se veda ca-a fost un sat,
Astazi ars si ingropat.
Oameni morti sedeau in pat
Sau se imputeau la soare.
Si era ma, o putoare !
Ha! un om! Petrache Durla,
Care sede-n cur si urla,
Are numele cam lung,
Ca-a venit din Campulung.
El cocea la vant si soare,
"Paine de pamant si sare",
Dintr-un pamancior mai gras,
De la cimitir, un pas.
Si-o vindea, zgarcitul, ci-ca,
Sapte bani pe o painica.
-Buna ziua, Dom Brutar,
Ia sa-mi dai de-un creitar.
Dar mai proaspata, mai moale,
Sa n-am danfuri pe la poale.
Scoate-un nastur de pe piept,
Si-i plateste foarte drept,
Semn ca Durla nu prea stie
Sa faca negustorie.
A aflat, de la ast prost,
Ca pamantul, tatal nost,
Un buboi a capatat
Jos la varzarie-n sat.
La-nceput cat un graunte,
Iar la urma, cat un munte,
Pana cand cu ofuri crunte
Si sudori de foc pe frunte,
Tot pamantul, de durere
A racnit ca o muiere
Si-n minutul ce-a urmat,
A fatat,
Si trei zile plumb topit
Sa iertati, s-a cufurit !
Si-o prapastie crapata
S-a lumgit prin lumea toata,
Despartind daca se poate,
Tot pamantu-n jumatate,
Ca o paine rupta-n doua -
Si de-atunci, nici ca mai ploua,
Iute, ca din prastie,
Iata-l la prapastie,
Scormonind cu ochi-n jos,
In vulcanul fioros.
Si adanc ce-ipan-la iad!
Maluri de pe margini cad,
Si se vad in, fund, vai mama,
Mate rosii de arama,
Cum mai forfotesc in zeama.
Si se-aud din groapa sate,
Cum mai striga, sugrumate<
In numele sfantului,
Din fundul pamantului.
Si nu e nici pod, nici drum -
Numai rapi, puroi si fum.
Deci, intreaba iar sageata,
Care arata, blestemata,
"Inainte, peste foc,
Sau nu te misca din loc
Nici un drum alaturea"
Zice de pe deget, ea.
Iar un om, norocu-i scoate
Se-ntalni cu Stan Ipate
Care se tinea de spate
Si urla in gura mare
Ca il ustura si-l doare.
|