Cand deodata ce prapad !
Unul striga- nu mai vad !
Altul urla- Simt o ghiara !
Cei din casa fug afara
Soacra de la masa zbiara
-Nu e Mila! Ne omoara !
Imparatii-ntreaba- Ce-i ?
-S-a zis iarasi "Pacabei" !
-Sa fugim copiii mei !
Iar acolo, peste masa,
Cade tanara mireasa,
Ca un pai lovit de coasa.
Vinul din pahar se varsa
Peste fata ei intoarsa.
Si cu ultima suflare
A miresei care moare,
Se topea si nunta toata
Ca-ntr-o mare, rasturnata.
Parca-o gura o sorbea,
Cum din balta, boul bea,
Ca un vis curmat deodata,
Ca o creanga scuturata,
Ca o spuma de sapun
Ca un fum
Ca o
Ca un
Nici nu stiu cum sa mai spun.
Fiindca, alta, acum, o gura,
Daduse poruncitura
Diavolului Pacabei,
Rasluit din mana ei.
|