-E Chintaurul! sopteste
Steaua Vega. El pazeste
Poarta Destelui de Fier-
Sa nu intre hotii-n cer.
Si se schimba cum ii place.
Daca vrea, si om se face,
Dar cum vezi acuma, ia
Din toate cate ceva.
-Ce e un chintaur ? Fiara?
Te inghite, te omoara,
Te sfasie, sau te suge ?
Sta la sabie, sau fuge ?
-Eu mai multe nu mai stiu.
Stiu c-a fost student la Chiu
Gramatic, sus la palat-
Si-ntr-o fiara l-au schimbat.
Iata-l mari, cum se scoala
Ca dupa o lunga boala
Bucuros ca-i vine ceasul
Sa-si mai bage-n carne nasul.
Parca-i deavolul din garla.
Ha! Acuma e soparla,
Scoate limba si-o arata
De trei metri, inodata.
Si mai are si-un ochi mic
Care face lic! lic! lic!
Dintr-o groapa de buric.
Si mai are el, pe spate
O manta de sape late,
Sindrilite si sulite
De la cap pan-la copite-
Si de foame, pietre-nghite,
Rupe-n gura, stalagtite.
Dar acuma cal se face.
Ca se schimba cum ii place.
Gemetele lui s-aud
De departe,-n beciul ud,
Cand cu nechezat de cal,
Cand cu cantec de caval
Si pe care iute-l schimba
-N cate-o limba
Jumatate garaita,
Jumatate ne-auzita,
Iar acuma chiar vorbeste
Pocitania, romaneste.
Dar, pentru ca-a fost studinte
Pe la Chiu, mai inainte,
El mai stie carte, inca,
Si numai pe prosti ii manca.
-Vrei sa treci pe-aici, badie ?
Spune-mi, sus pe porti, ce scrie ?
Stii, vei trece mai departe,
Nu, gateste-te de moarte,
Ca de cand te-astept pe tine
Sa te gramadesc in mine.
Ca eu nu mananc pamant,
Nu traiesc cu duhul sfant.
Un chintaur, cum sunt eu,
Manca numai carni cu seu,
Iar nu slabanogi ca tine.
Dar, la lipsa, si-asa-i bine.
Margineanu, ce sa faca ?
S-a uitat pe porti o leaca,
Si, citind, se linisteste>
ARMAZOAICA, citeste
ASANEASCA, ciripeste-
VLASCHICEASCA, clar ghiceste,
Caci in tara BOGDANEASCA
Invatase sa citeasca
In trei limbi si opt voroave,
Basca de ce e-n ceasloave,
Cand umbla, preot sa fie,
La Socola, in popie.
Striga dar, cu bucurie>
-Vrei sa stii, pe porti, ce scrie ?
Retro este scris pe poarta,
Adica, pe limba moarta,
Inapoi ! La fel si-n cele
Patru limbi, la fel si-n stele
Patru limbi, la fel de grele.
INAPOI DE LA ACESTE
SFINTE PORTI. Aceasta este
Cheia lacatelor tale,
Ma chintaur. Mai la vale
Zice>- Da-te la o parte,
Ca baiatul stie carte.
-Ha, pagane, n-ai ghicit.
O sa mori nespovedit.
Invatasi tu multa carte,
Dar nu cat sa scapi de moarte.
Inapoi nu e-ndarat,
Dragule, iubite fat,
Ca INDARAT e scris pe ele,
In trei limbi, la fel de grele.
Unul cu altul nu-i tot una,
Cum nu-i soarele cu luna.
Cap. 50 pe care-l stiu
Dintr-o plavila din Chiu>
BLASCO TELO FELIGON
GRAMATICOS
Adica>
"Cum sa-nvete limba, Ion
Cutarica,
Fara nici un "dascalos"
Pe-ntelesul tutulor,
Agatat dupa cuptor
Cu picioarele in jos.
Si cum zice, lup se face.
Sare poarta de dincoace
Si e gata
Sa-i apuce beregata
Cu-ale sale opt pumnale
Din launtrul gurii sale.
-Stai ca-o vezi si tu pe-a mea,
Smechere de vreme rea,
Striga Dalior turbat,
Ca tu de-astea n-ai mancat.
Suiera ca coasa-n vant,
Pentru cei fara cuvant.
Si-i tranteste o custura,
Ca un traznet, peste gura.
De i-o casca si mai tare,
Si-l da jos de pe picioare.
Si-l mai pupa inca-o data
Peste capatana lata,
Care hauie, rasuna,
Ca totii dracii se aduna,
Cum ai da cu-un buzdugan
Intr-un pantec de cazan.
-Na ! ca asta ti-a fost oful.
Ce-mi faceai pe filozoful ?
Este palosul meu ciul,
Dar mai fulgera destul,
Suiera ca coasa-n vant,
Pentru cei ce n-au cuvant.
Prinde portile cu-o mana
Si le leapada-n tarana.
-Hauuuu! huira daramate
Ca o poarta de cetate,
Peste care calca Hunii.
Jos cu portile minciunii,
Puse-aici de Pacabei
Din cetatea Racovei.
|