| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Coarnele
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Bucur Manatorul
|
|||
|
|
|||
| Sta Masgras, mai trage un gat, Si ranjeste, face-urat, Ragaie, sa ma iertati, Si se uita la fartati. -Nu stiti voi cine mi-s eu ! Rag cu totii>-Stim, un smeu ! -Smeu ca voi ? E prea putin. Roabo, hai, mai toarna vin. Nu stiti voi ce mai putere Am acolo, la muiere ! Langa dansul, Masgrasoaia Cea cu latele cat claia Si cu ochii cat tigaia, Sta, latita cat hodaia, Si ce-avea la gat, potaia ? Ca muierile, margele. Dar din care ? Din acele De opt galbeni vechi, un sir, De la targul din Casmir. Dar acolo la mijloc, Ca un ochi umplut cu foc, Atarnand pe gat la vale, Priponit cu ce mai zale, Ce era ? Omul se cutremura ! Pacabei, chiar el era Intre tate de catea ! Cum de nu se rusina, Ci, mai tare lumina, De-ti lua ochii si suflarea Cum sa-i intelegi purtarea ? Sta Masgras, mai trage-un gat, Si ranjeste, face urat, Ragaie, sa ma iertati, Si se uita la fartati. La muiere se uita, Si pe gat o saruta, Si mai tare se-mbata. Si se lauda ca el S-a intors de la razbel Cu o prada foarte mare, Care-ncape-n pozanare. O margea, o margeluse Mare cat o corcoduse, Dar cu-un spiridus in ea, Parca- ai zice ca e stea, Dar, ce-i poruncesti, indata Steaua face, fara plata. Si vazand ca smeii toti Rag ca niste ostrogoti Ca e buna O asemenea minciuna, Iar smeoaicele fac gura Ca e slab la bautura, Iar mesenii toti ii zic Sa se hodine un pic. Her Masgras inchide usa, Ca curcanii-si umfla gusa- Capata la gura bale, Si, spre pat isi tae cale, Unde un mosneag uitat, Putrezea in fund de pat. -Tata mare, peste smei, Te iau martor. -Ce ma iei ? -Mar-tor ! -Tartor ? Bine, fatul meu. -Sa vedeti cine mi-s eu. -Stiu eu, stiu, Zice mosul un candriu. -Stii tu, stii, dar nu stiu ei. Si indata Smeul chior Pune destiul aratator Pe margeaua prinsa-n zale De la gatul soatei sale, Si-apoi striga> -Pacabei ! Stelelor, copiii mei, Tu, Luceafar, alba stea, Domn pe cer si sluga mea, Cu porunca grea te-nsemn, Aur fa-mi din tot ce-i lemn Lemn din codru, doborat, Cu toporul omorat, Aur fa-mi din tot ce-i fier, Cu maner, fara maner, Aur fa-mi din huma grasa, Arsa-n foc si-adusa-n casa. Ca de nu, te-arunc in mare, Ca sa pieri, murat in sare. Nu sfarsi, si-ntr-un minut Toate, Aur s-au facut< Blide, linguri, cani de lut, Jilturile cu spatar, Scandurile de stejar, Sarmele de la gratar Si peretii albi de var. Chiar si sabiile reci, Aur s-au facut in teci. Si, vazand ca gloata mare Tipa, urla de mirare, Si se-arunca cu furie Peste orice farfurie, Si de-acolo prin hodae Sar cu totii la batae, Sa-si imparta vasele Si sa-si rupa oasele, Si ca unii, Ca nebunii, Rup cu dintii de mistreti Din pereti Iar baronii, in podele Bat cu cismele lor grele Si incearca Sa le-ntoarca. Zice alta> -Pacabei, Me-he-he ! pe cap la ei ! Si deodata fratii mei, Cat ai numara la trei, Le si cresc la toti pe cap Doua coarne ca de tap Ca niste tapuse lungi, Ramuroase si cu dungi. Si cu totii, Ca netotii, Dand din coarne, sar si-l roaga, Sa nu fie intr-o doaga, Ci, sa-i scape de urgie, I-a-ntrecut in bogatie, Si e cel mai tare-n lume Si viteaz cum nu se spune, Poate, lumea s-o rastoarne, Dar sa-i lepede de coarne. Toti, departe au ramas, Unul este Von Masgras ! Si, ca semn ca este-asa, Merg si-l pupa pe giubea, Si-i mai ling si mana dreapta, Fapta foarte inteleapta, Iar lui Doamna Voevoada, Fusta-i pupa, langa noada. Chiar si Dalior, sub pat, Doua coarne-a capatat, Ca sa-i intre bine-n minte Cum, cu-un an mai inainte, El ii puse nuntii sale Coarne d-astea,"speciale" ! Asadar, de mila lor, Ii sloboade smeul chior Din pedeapsa cu rusine- Si s-au pus sa bea mai bine. -Aferim ! Ce mai putere ! Tu esti Dumnezeu, ma vere ? -Dumnezeu, zici ? E putin. Roabo, hai, mai toarna vin. Ia mai bine o cantare- Zice carait, nu-s care ! Insa ghiujul cel din pat De cantat s-a saturat. Altcumva, cantarea-i place, Si semn face> -Leontine, vino-ncoace ! Ca nu pot vorbi prea tare. Am si eu o pofta -Care? -Nu o pofta, o dorinta ! Zice el cu suferinta. -Tata mare, Spune, care, Ca ti-o implinesc pe loc, Cat ai zice cioc si boc. Molfaie, uscatul sfant, Dintr-un dinte negru, dand. -Fiule, mi-e foarte rau. Faci tu, pentru tatal tau ? Da-mi picioare si vartute De la un cioban racute Dintre ai de jos, iobagi, Doua boase in nadragi, Si o scula Mai destula Mi le pune azi aici, Doftorul de caini Zdrobici, Care-i primul la Urlati, A taiat si caini turbati. Ca vreau, Leontine tata, Sa ma mai insor o data. Am si fata. De n-o vrea, o iau cu sila. Si arata catre Mila. Si mai cer, uitai ce cer, A! sa ploua foc din cer Peste tara Desteptarea Care nu-si plateste darea. Sa se termine o data Cu-asa natie blestemata. -Bine, tata, fac cum vrei. -Roaga-l tu pe Pacabei. |
|||
Pune poezia Coarnele pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |