Cand deodata, sub picioare,
Piatra muntelui tresare,
Parca-ar tremura de frica.
Praf si vuiet se ridica.
Iar in fata, ce sa vada ?
Stancile s-au strans gramada,
Dinte -n dinte, bot in bot,
Si astupa drumul tot.
-Fa-te pana, fa-te mai,
Zice Vega, ce mai stai ?
Fa-te cui sfredelitor,
Fa-te mascul ramator,
Daca vrei sa te razbuni.
Biruie doar cei nebuni.
Margineanu, ce sa faca ?
Scoate palosul din teaca,
Strange limba-ntre masele,
Si se face mic sub piele,
Luand ca porcu-n rat si spate,
Stancile acestea, late,
Parca de la Ram cetate.
-Inapoi, inapoi!
Ca va tai si va jupoi,
Stiu eu cine sunteti voi!
Si cu scrajnete el trece
Ca prin paie un berbece
Cand la coada e zorit
De ciomagul naparlit.
Si se duce, se tot duce,
Zile bune sa-apuce,
Pe cararile cotite,
Prin paduri de stalagmite.
|