- TREI !
Mai tare o-nvarteste
Si vacuta-acum racneste >
- Acuma !
Striga din bojoci, huiduma !
Vine coada-mbalegata
Iar la spate, atarnata,
Dar acum, mai usurata,
Fara dragul baetel.
-Na ca ma scapai de el !
Are mama un cercel !
IN TARA DESTEPTAREA
Si-a pus iarasi alte tinte
Si-alte talpi la-ncaltaminte,
Si mergand tot inainte,
A aflat cu bucurie
De la o popicarie,
Ca se afla acum in tara
DESTEPTAREA
Care nu-si plateste darea.
Cetatenii "desteptani"
Saturati de-atati tirani
Care, tara le-ncalcase,
Se facusera toti oase.
Mai erau fo doi din ei,
Prin paduri si prin costrei,
Si se aratau cu frica,
Nestiind ce sa mai zica.
A ajuns la un tinut,
De unde n-a mai putut,
Caci la margini ajunsese,
Dupa cum intelesese,
In tinutul Morunglas,
La mecetul lui Masgras,
Unde DEGETUL DE FIER,
Ca un stalp suia la cer,
Iar sageata,
De-acum, nemai blestemata,
Arata cu ciocu-n jos,
- Bravo, te-ai purtat frumos,
Zice Dalior, si-o baga
In pamant, cat e intreaga.
DEGETUL DE FIER.
Drept la margini de pamant,
Cu spinarile in vant,
Intr-o hora de munti grei
Cu clopotnita de stei,
Pe deasupra tutulor,
Sade ca un domnitor,
Muntele cu falnic nume,
Fara frati pe-aceasta lume,
Ca un deget care-arata,
Lung, cu unghia cea crapata -
Catre bolta instelata.
DEGFETUL DE FIER, il chiama,
Desi nu e nici de-arama,
Numai din granit curat,
Doar cu var amestecat.
Insa-i tanar, s-a nascut
Anul trecut,
Bulbucandu-se din lut,
Pana a numara la trei,
Caci lucrase Pacabei,
La porunca lui Masgras
Domnul peste Morunglas.
Iar pe degetul de fier,
Ca o stea aprinsa-n cer,
Se zareste un palat
Doar din diamant, lucrat,
Si ma jur ca n-am sa mint,
Fara nici-un pic de-argint,
Numai aur, arde-n soare
Ca oglinda orbitoare.
- El e degetul de fier ?
- El e degetul de fier,
Ii raspunde-un cimpoier
Care turluia la oi,
Dintr-un rapanos cimpoi.
- Palatul lui Masgras ?
- Da, palatul lui Masgras.
- Nu stii, dumneata, i-acas' ?
- Totdeauna sta acas',
Ii raspunde cimpoierul,
Masurand cu ochii, cerul.
Astazi, pe la pranzul mare
A plecat la vanatoare
Dar s-a-ntors indata mare,
Si e beat de bucurie,
Numai moare si invie.
Ce sa fie ?
Am aflat-o noi si p-aia.
Doamna noastra, Masgrasoaia
A nascut un Masgrasoi,
Mare, dolofan cat doi.
Sa domneasca peste noi.
Spaima mare in popor !
Are-acuma, groful chior,
Mostenitor.
Are si ce mosteni>
Toata Tara Desteptarea
Care nu-si plateste darea,
Ca nu are alti copii
Dalior intreaba > - Si ?
- Si facura azi poftire
Popii de la manastire,
Si baronilor din lume
Cele mai scalambe nume !
Musai sa-l boteze maine.
Bat scovergi, framanta paine
Au vorbit la "tarlifon"
Cu gardasul Simion,
Sa dea satul un plocon.
Satul insa-i parasit
Ce plocon or fi poftit ?
Ca nu mai sunt nici flacai
Numai doi din ai mai rai.
- Dar pe unde-i drumul, sus ?
- Nu stiu, asta nu mi-au spus.
Dar le stiu eu cum li-i drumul.
Drumul lor, pe sus, ca fumul
CuCLONCANUL, de nu-i vezi,
Fara roate si obezi.
Nu ca noi,
Cu opinca prin noroi.
Zboara peste munti, prin nori,
Tocmai ca niste cocori.
Cum fac ingerii ! D-apoi !
D-astea sunt p-aici, la noi !
A fost camp intins, curat
Dar deodata s-a umflat,
Cu cerul s-a-mpreunat.
|