-Spune Doamne, frate, vere,
Spune-mi cu a cui putere
S-au facut din blide, aur,
Si din mine, un balaur ?
Spune-mi, Dalioare, mie,
Daca este drept sa fie
Mai departe, traitoare,
Aspra ei amenintare ?
Si-atunci bravul Dalior
Marginenilor fecior,
Robilor desrobitor,
Salta steaua Pacabei
Langa Mila-n ochii ei.
Si din gura zice-asa>
-Pacabei, frumoasa stea
Domn pe cer si sluga mea.
Zdrelicitat
Al lui Darie-mparat,
Tu de mine ai uitat ?
Eu te-am luat cu vrednicie,
Castigat in batalie,
Nu ca ei, cu viclenie.
Ada-n Tara Desteptarea
Care nu-si plateste darea,
Patruzeci de pluguri noi,
Care ara fara boi-
Doar cu apa puturoasa
Scoasa-n teava, de sub casa
Pacabei!
Gata ?
-Gata!
Zice cocoselul bland
De la "tarlifon" afland,
Ca era un tarlifon-
Pe perete sub plafon.
Si la capat, Simion
Care doarme de planton-
Noaptea, langa tarlifon.
Si in fiecare sat
Ada neantarziat
Cuptorase, doua mii
Care leapada lipii
Fara apa si faina
Doar cu sare mai putina.
Si la fiece minut,
Covrigele cu naut,
Dulce,-n burta, asternut.
Pacabei !
Gata ?
-Gata!
Striga cocoselul bland
De la Simion afland,
Ca era la tarlifon
Chiar gardasul Simion.
Si din cer mai ada, noua,
O masina care ploua,
Cu butoane, ca la dus-
Si sa-nceapa chiar de-acus.
Pacabei!
-Ia te uita, ploua ! ploua!
Striga cocoselul bland,
Pe fereastra afar-vazand.
Ba si "sfulgera" si tuna
Ad-o Doamne, ca e buna
Si din cer mai ada noua,
O gaina care oua
Patruzeci de mii de oua
Intr-o zi,
Numai cosul, drept sa-l tii.
Pacabei !
Gata?
-Nu e gata, nu se poate,
Daliorule nepoate,
Zice cocoselul bland,
Chiar de la gaini afland.
Daca oua cat masina
Ce-o sa faca atunci gaina ?
Nu raman fara servici
Mii si mii de bibilici ?
Le spun eu sa ma asculte,
Si-or sa faca cat de multe.
-Bine, rade Mila. Daca
Zici matale, or sa faca.
Nunta mea, auzi spurcato ?
Sa o duci de unde-ai luat-o,
Sa nunteasca mai departe,
Si sa uite toti de moarte,
Ca acuma si eu vin
Cu mireasa si cu vin,
In trei sute de cloncane,
Cu iuteli de uragane.
Pacabei !
Gata ?
-Gata!
Se aude -un fasait,
Semn ca nunta a pornit.
Nunta a ajuns la Grapa,
Jos, la dreapta, cum treci apa,
Si intreaba toti de zor,
Unde este Dalior ?
Sa te temi de Dumnezeu !
In genunchi, ca-i Domnul meu.
Sparge cerul spre apus
Si da-i drumul pana sus.
Sa domneasca pe tavan
Cum a fost de la Adam.
Omul fara Dumnezeu,
Se va face si mai rau.
Pacabei !
Gata?
-Gata !
Sterge Degetul de Fier
Ca pe-o spaima, de pe cer.
Chiama vantul, dragii nori
Iar sa umble, calatori.
Pacabei !
Gata?
-A-nceput - i-aproape gata.
Si-acum, ultima ta munca.
S-o pazesti, ca e porunca.
Du-te-n foc dogoritor
Jos, sub muntele Bihor,
Si sa iesi din Detunata
Cand te-o scoate cu lopata
Numai tata,
Mort la Turci,
Agatat in doua furci.
Pacabei ! Pacabei ! Pacabei!
Si cum zice, steaua piere
Din vedere.
Ca o funie albastra
Se indreapta spre fereastra,
Si, ca un topor de foc,
Trece, vajiind, prin toc,
Si se duce, blestemata,
Jos, la iad, sub Detunata
De pe muntele Bihor,
La dracila, ramas chior,
Cand la iad, intr-o hodae,
S-au luat dracii la batae
Si deodata, o pocnitura
Se aude, si cazura
La pamant, cutremurate,
Zidurile din cetate.
Portile, dand sa se-nchida,
Au fugit din caramida
Si tot muntele a-nceput
Sa coboare-ncet, in lut
Ca un par in cap batut.
Si atunci, Degetul de Fier
Se dezleaga de pe cer,
Si se lasa din tavan,
Ca o barna in ocean,
Trasa-n burta lui satan.
Parca nefiinta-l suge
Se darama, muge, fuge,
Lasa cerul gol si piere,
Ca un deavol, din vedere.
Iar pamantul, ca o apa,
Se inchide si-l ingroapa.
Pasamite, blestemat
El fusese si jurat,
Sa se-nalte-atata vreme
Cat de oameni nu se teme.
|