Tot umbland si cautand
Toate pietrele la rand,
I-a iesit deodata-n cale
Si statuia mamei sale,
In stiutii iminei
Foarte dragi inimii ei.
O zarise de departe
In acest tinut de moarte,
Munteneste-mprobodita
Si cu barba-i ascutita,
Adormita pe toiag.
A cuprins-o cu mult drag
-Mama, muica, muma mea
Ud de lacrimi ii vorbea,
Si o saruta pe fata,
Si pe gura ei de ghiata.
-Hai Maria Ta,-nainte !
-Ia sezi, Vego tu, cuminte !
Mama care mi-a dat viata,
E aici, imi sade-n fata.
|